Trasee, Ture

La Omu prin Valea Obârșiei și coborâre pe Culmea Doamnele. Traseu de o zi

Sunt multe trasee ce ajung la Vârful Omu, piscul de 2505m (sau 2507m) al Bucegilor, dar acesta îmi place în mod deosebit pentru perspectiva pe care o oferă drumețului, urcarea pe o vale emblematică a masivului – Valea Obârșiei (Ialomiței) și coborârea pe mai puțin cunoscuta ei muchie vecină – Culmea Doamnele, un traseu pitoresc și rar frecventat, astfel că vă puteți bucura din plin de liniștea muntelui.

Când spun Peștera mă refer la zona telecabinei Peștera, unde se poate ajunge cu mașina ce poate fi parcată pe pajiștea de lângă stație. Traseul va începe de la altitudinea de 1605m, nefiind unul foarte solicitant, ci doar cu câteva porțiuni ce necesită mai multă atenție și pe care le voi menționa pe parcurs.

Peștera - Valea Obârșiei - Vârful Omu - Culmea Doamnele - Peștera

Schiță a traseului cu pornire din Peștera și o scurtă porțiune comună. Dacă nu se dorește urcarea la Omu, se poate face „rotunji” circuitul pe sub Găvanele.

Urcare: Peștera - Vârful Omu pe Valea Obârșiei

  • marcaj turistic: bandă albastră banda-albastru
  • distanță: 6.5 km
  • diferență de nivel: 990m+
  • timp de mers constant cu pauze de hidratare: 3-4h

Coborâre: Vârful Omu - Peștera pe Culmea Doamnele

  • marcaj turistic:
    • bandă roșie banda-rosie Omu – Șaua Doamnele
    • punct roșu punct-rosu Șaua Doamnele – Culmea Doamnele
    • triunghi roșu triunghi-rosu de la traversarea Ialomiței până la Peștera
  • distanță: 8km
  • diferență de nivel: 900m-
  • timp de mers constant cu pauze de hidratare: 3h

Câteva variante la acest circuit tot cu plecare din Peștera (menționez sensul care mi se pare rezonabil pentru cineva care nu a mai fost):

  • pentru începători: Peștera – Babele – Vârful Omu – Valea Obârșiei – Peștera;
  • pentru cei doritori de o tură rapidă: Peștera – Culmea Doamnele – Refugiul Bătrâna – Valea Doamnele – Peștera;
  • pentru cei care vor o zi mai lungă pe munte: Peștera – Valea Obârșiei – Vârful Omu – Refugiul Bătrâna – Valea Doamnele – Peștera;

Descrierea traseului

Am urcat și coborât pe Valea Obârșiei de am pierdut șirul și tot nu m-aș putea plictisi. Sunt anumite puncte pe acest traseu care mă bucură la fiecare revedere, mai precis, doi bolovani (unul e Mecetul Turcesc, celălalt n-are nume, dar l-aș putea desena din memorie) și-un zâmbru (Pinus cembra, un conifer asemănător pinului aflat pe lista roșie de protecție europeană).

În acea zi de final de iunie, Valea Obârșiei era doar pretextul pentru a coborî pe Culmea Doamnele pe care nu mai fusesem, dar și de a evita aglomerația mult mediatizată pe porțiunea Telecabina Babele – Vârful Omu. Dacă însă pornești în traseu mai de dimineață, pe la ora opt de la Peștera, întâlnești puțini oameni pe poteci și nu simți că e perioada de concedii când parcă toată lumea încearcă să aibă o experiență unică, dar în același timp, de referință.

Începutul traseului e destul de prăfuit, de umblat, fiind comun cu Valea Doamnele (triunghi roșu) și Culmea Doamnele (punct roșu). După ce rămânem pe dreapta pe bandă albastră, descoperim că nu suntem singuri, alt grup și mai matinal se înșiră monoton și tăcut în procesiunea spre vârf.

Dar mai sunt și vaci împrăștiate pe tot versantul, cai pe firul văii, câini ce moțăie în iarbă. Am remarcat că păstoritul e tot mai intens în această zonă în ultimii ani, iar acest lucru se vede în flora săracă: doar clopoțeii comuni se scutură de rouă. Cerul e înnorat, deși prognoza nu a anunțat ploaie, însă vremea exactă e cea de la fața locului.

Curând însă s-a înseninat ca prin farmec și am rămas la tricouri. Turmele s-au rărit, iar drumul larg și prăfuit a devenit o potecă puțin tehnică, pe curbă de nivel, traversând numeroase vâlcele, pe unele dintre ele curgând și pâraie alimentate de depozite de zăpadă. De pe stâncile de pe marginea potecii tot felul de floricele atrag atenția prin culorile lor vii, cel mai adesea Cimbrișorul care e și parfumat (bun de cules pentru ceaiuri, dar și pe post de condiment).

Valea Obârșiei cu cascada în fundal. În cea mai mare parte, poteca merge pe curbă de nivel, dar sunt două urcușuri susținute: cel care urcă deasupra cascadei și cel la Omu.
Cascada Obârșia Ialomiței.

După cascada pe care o pozăm din diverse unghiuri, cu și fără oameni, traseul are o porțiune de urcuș susținut și se ajunge în partea superioară a văi, o deschidere largă cu aspect glaciar, unde stâncile albe contrastează cu pajiști netede de un verde proaspăt de luncă. E locul meu preferat, o porțiune aproape plată, foarte plăcută piciorului (și pulsului), intercalând un răgaz înainte de „asaltul” final spre vârful Omu.

Mecetul Turcesc, vedere din traseul bandă albastră de pe Valea Obârșiei
Valea Obârșiei și Mecetul Turcesc văzute de sub Omu. Culmea Doamnelor la orizont, cu poteca oblică foarte vizibilă.
Cabana și pietroiul de pe Vârful Omu într-o zi puțin aglomerată. Pentru unii este punctul cel mai important al drumeției, pentru alții e doar o importantă intersecție de trasee.

Am găsit cabana deschisă și câțiva drumeți răspândiți în jurul ei. Nu se simțea că ar fi duminică, ci o zi normală de vară. Dinspre Cerdac și Șaua Cerbului se vedea multă lume venind, însă departe de orice senzație că ar fi aglomerat. Ne-am luat cola și ceva dulce, am făcut rapid un selfie (de comparat peste ani cu altele asemenea ca să ajungem la aceeași concluzie oftată: cum mai trece timpul!) și-am căutat un loc adăpostit de vânt unde să facem o pauză. Am ales un loc pe continuarea traseului, cu vedere spre frumoasa Valea Gaura, și-am stat o vreme la schimbat impresii. Chiar și la adăpost de vânt a fost nevoie să ne punem gecile.

Am repornit cu mult entuziasm, fiind locuri prin care trecem mai rar, iar Culmea Doamnele urma să fie o noutate completă. Cu grija de a nu devia de la banda roșie și a apuca-o pe alte cărări bine conturate – dar fără marcaj și care pe ceață pot îmbia la o schimbare nedorită de direcție – am intrat pe curba de nivel ce urcă spre Muchia Doamnele. Pe stânga, Valea Obârșiei se vede în toată splendoarea ei și aveam s-o revăd și ceva mai târziu, din unghiuri inedite.

Valea Gaura. Una dintre cele mai frumoase ale Bucegilor. Accesul se face dinspre Bran. În partea din stânga a fotografiei se observă poteca ce urcă pe Culmea Doamnele.
De la Omu pe bandă roșie spre Bătrâna, porțiune comună cu circuitul nostru.

M-am așteptat ca traseul să continue pe muchia matematică a culmii, însă nu era niciun indicator sau urmă de potecă, singura fiind cea spre Muntele și Refugiul Bătrâna. Consultând o hartă pe telefon, am văzut că mai întâi se coboară până într-o padină în buza Văii Gaura și de-acolo se face stânga. La o privire de vultur se zărea și indicatorul. Nu știu cum arată această zonă iarna, dar cu siguranță există un motiv pentru care nu se prinde muchia chiar din vârful ei – poate că așa era vechea potecă ciobănească.

La indicator am făcut o pauză de studiat „adâncurile” Văii Gaura și stâncosul Vârf Lancia, destul de impresionante din acest unghi. Apoi am urmat în stânga punctul roșu și schimbarea s-a simțit imediat la tălpi, pământul era foarte moale, iar unde era acoperit complet cu iarbă deasă, senzația de moale se accentua. Uneori am mers pe direcția stâlpilor, destul de rari și ei, alteori poteca se ițea ca de la călcătura deasă a vreunui grup fost de curând.

Ca vegetație și aspect montan, Culmea Doamnele mi s-a părut foarte diferită de platoul Babele – Omu, dar și de zona opusă Bătrâna – Șaua Strunga. Un fel de comoara din mijlocul Bucegilor. În cea mai mare diferență de nivel e insesizabilă, coborârea se face foarte lent, iar perspectivele nu sunt din cele familiare.

La un moment dat poteca se apropie de zona abruptului spre Valea Obârșiei. Traseul nu merge fix pe lângă hău, ar fi și periculos, dar se poate merge o vreme în paralel. M-au impresionat foarte tare vâlcelele abrupte ca niște tobogane pe care pajiști înclinate pline de flori par să-și ducă o existență lipsită de călcătura umană. Dintre ele se distingeau prețioasele Florile de colț și cele purpurii de Sângele Voinicului. Când vreo trei capre negre au traversat o văiugă dispărând în jnepeni, am simțit că acest colț de Bucegi e privilegiat.

Pentru că abia am reușit să selectez câteva poze din cele foarte multe, le-am adăugat într-o galerie cu descrieri generoase. Sigur vă vor îmbia să parcurgeți acest traseu ❤️

Încântată peste măsură de frumusețea muntelui și de liniștea deplină – nu ne-am întâlnit cu alți oameni și nici cu ciobani (nu părea să se pășuneze) – am realizat la un moment dat că nu prea coborâm. Foarte plăcut pentru picioare, dar totuși… Poate de aceea trecerea de la pajiștea moale la strecuratul printre stânci pe o potecă nisipoasă a fost destul de bruscă. Noroc că am dat de o zonă atât de înflorată, de colorată, de parfumată, că am mai stat la poze și explicații și am avut timp de acomodare.

Când se termină stâncăriile urmează o zonă cu smocuri de ierburi înalte în care trebuie avută grijă la tăpșanele de pământ printre care piciorul poate scăpa în gol. Cu atât mai mult, deși se vede foarte clar firul văii și finalitatea coborârii, trebuie urmată poteca marcată fără a se tăie serpentinele (lucru oricum contraindicat în orice zonă montană pentru că în timp se degradează poteca).

Mai jos, pajiștea e păscută (noi am găsit cai) și traseul se lasă spre stânga pe o curbă de nivel, trecând pe lângă o stână. A fost locul unde am văzut, în mod neașteptat, un pui de viperă. Nu am insistat să-l observăm sau să-l prindem în poze, iar el s-a retras repede într-o galerie.

M-am bucurat foarte mult să trec pe puntea pe care firma la care lucrez (PSS Prosoft Solutions) în colaborare cu Salvamont au făcut-o în 2018 într-un team building și să văd că încă e în stare bună. Probabil va trece cu bine și această iarnă, dar o consolidare și o vopsire nu i-ar strica.

Stâncăriile de început ale Culmii Doamnele (stânga) și Valea Obârșiei (centru)
Puntea de la finalul traseului aflată la intersecția Văii Obârșiei (stânga) cu Valea Șugărilor (centru) formând Ialomița.

Echipament

Pentru că traseul se desfășoară aproape integral în zona alpină unde, în caz de schimbare bruscă a vremii, posibilitățile de adăpostire pot fi reduse, echipamentul trebuie să acopere orice situație chiar dacă este vară. Sau poate tocmai pentru că este vară trebuie luată în calcul instabilitatea atmosferică pe care deseori prognozele o anunță generic „posibile averse, descărcări electrice” etc.

Având experiența mai multor ploi torențiale pe platou, unele cu sesiuni intense de fulgere, altele cu grindină, pot confirma că echipamentul face diferența… plus iuțeala pasului. Este indicată retragerea din zonele de creastă, păstrarea distanței între membrii grupului ca în caz de fulgerare să nu fie cu toții afectați, mersul încontinuu pentru a nu intra în stare de hipotermie.

Ce echipament am folosit

  • încălțări de drumeție cu talpă profilată;
  • pantaloni scurți;
  • tricou și mânecuțe (protejează de soare, țin de cald etc.);
  • jachetă subțire pentru ploaie/vânt;
  • pălărie impermeabilă de la Decathlon (pentru soare, dar și pentru ploaie/grindină);
  • bandană;

În rucsac

  • rucsac de 20-25l, suficient pentru ture de o zi;
  • mănuși subțiri (o temperatură de 4 grade în ceață se resimte destul de dur vara);
  • supra pantaloni subțiri de fâș de la Decathlon;
  • bluză Dara din merino ca strat intermediar între tricou și foița de ploaie/vânt;
  • trusă medicală, folie de supraviețuire, frontală;
  • apă, mâncare;

Recomandat

  • hartă / aplicație pe telefon pentru trasee montane;
  • încă o bluză de strat intermediar/vestă după cum vă știți de friguroși;
  • bețe de trekking – folosite când și cum trebuie preiau din solicitarea genunchilor;
  • ochelari și cremă de soare;
  • pungă/sac de gunoi pentru a vă pune lucrurile în interiorul rucsacului când plouă (dacă nu aveți rucsac impermeabil sau prevăzut cu husă).

Pentru toamnă recomand pantaloni lungi, bluză cu mânecă lungă, bocanci de trei sezoane impermeabili, după cum se anunță prognoza geacă softshell sau hardshell (impermeabilă, anti-vânt, termică moderat) – uneori ploile de la baza muntelui sunt de fapt primele ninsori sus pe creste. Totodată, pentru că ziua este mai scurtă, frontala nu ar trebui să lipsească din rucsac.

Florile Reginei de pe Culmea Doamnele

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *